Clipa de venin

Prin tine văd ecouri deformate
ce tremură în ritmul sacadat
bolborosit de-un gramofon stricat
pe note mult prea aspru zgâriate.

Ești ultimul din multele pahare
ce vor s-arunce timpul în uitări
pierdute și ascunse de chemări
ce-ar deștepta momentele amare.

Ai gustul sec al unor amintiri,
amestec de plăcere și de chin,
ce-mi par acum ciudate năluciri.

Culoarea ta, ispita unui vin
ce-a fermentat în zile de-amăgiri,
e auriul clipei de venin.

 Din vol. "Călător prin gânduri"

Iubire felină

Era neînfrânt și un rege

pe vaste întinderi, cu ape

la care veneau să se-adape

sărmanele turme pribege.

Trăia în ținutul sălbatic

din noaptea când, după furtună,

în luptă-a putut să răpună

un leu mai bătrân și apatic.

Urmaseră ani de domnie,

o viață-n continuă luptă,

pe-o scenă ce, parcă, e ruptă

din vremuri de cruntă urgie.

Acum, lenevind, își privește,

din haită, leoaica temută,

frumoasă și neîntrecută

pe care mai mult o iubește.

A fost un coșmar, o-ncercare,

o luptă cumplită-ntr-o noapte

cu lei ce-au venit puși pe fapte

și au reușit să-l doboare.

Leoaicele, pline de furii,

agile,-au sărit dintr-o dată,

în haită, c-o sete turbată

și spume la marginea gurii.

Cu urlete, parcă blesteme,

au pus nepoftiții pe fugă,

dar el a rămas în văiugă

ca îngerul morții să cheme.

În zori, grav rănit, dar în viață,

sub primele raze de soare,

-tabloul de-atunci încă-l doare-

tot jurul părea că-i în ceață.

Au fost niște clipe în care,

fixat de priviri necrofage,

simțea cum pământul îl trage

spre ultima lui abdicare.

Dar mândra-i regină, alături,

în clipele cele mai grele,

l-a tras din tenebrele-acele

spre-o viață cu-alese desfături.

10 feb 2015

Înger în lumea nouă

L-am căutat în jurul meu o vreme
și nu era. Plecase. L-am pierdut!
nu m-aș fi așteptat, n-aș fi crezut
că va pleca și n-o să mă mai cheme,

că aripile-i albe, ne-ntinate,
își vor întinde umbra într-un zbor
îndepărtat de vechiul călător
pe care l-a-nsoțit, un timp, în toate.

Îl văd prin gânduri, dincolo de zare,
prin ceața care-mi strigă în priviri,
în fulgerări de magice sclipiri,
plutind spre-o altă lume, viitoare.

A fost, în mine, înger și lumină,
iubire-n dans de aripi i-am fost eu,
dar nu mai e, nu, nu mai e al meu,
nici alb nu e în noua lui grădină.

E-un mugur ce așteaptă, plin de rouă,
pe-o ramură-nflorită atârnând,
cu veșnicia primăverii-n gând …
Un înger vechi pierdut în lumea nouă.
 
16 feb. 2018

Noaptea undelor tăcute

Tu n-ai știut că eu eram cu tine
Privindu-ți silueta, indiscret,
Și-ți admiram mișcările feline
Ascuns în noaptea gândului secret.

Nici eu nu am știut atunci că tu,
În mângăierea undelor tăcute,
Nu mi te-ai fi opus, c-un simplu “Nu!”,
Dorințelor sub stele renăscute.

Erai zeița nopții-n gândul meu,
Eram, în visul tău, acela care
Îți apărea din mare ca un zeu
Ce îți punea iubirea la picioare.

N-ai ridicat-o și de-atunci, mereu,
Îmi tulburi câte-un vis. Din întâmplare.

Din vol. “Eterna căutare”

Note curbe

În ploaia care cade peste urbe
nu-i nici tristețe, nici melancolie,
ba chiar, pe strada mea, e-o bucurie
în dansul unduit pe note curbe.

Nu este-un dans timid, e-o revărsare
de simțuri ce-au tânjit spre-o altă viață,
uitată de-a necazurilor gheață,
e dansul inimilor visătoare.

Nimic în dansul tău nu e pervers
și totuși, din figura ta, din straie,
se simte spre iubire un demers.

Desculță, arcuindu-te în ploaie,
îmi pari chemarea unui univers
în care tu ești singura văpaie.

Din vol. "Oare"

Promisiuni

E-o vreme potrivită de visare

la tot ce-a fost ori, poate, va veni

atunci când voi putea călători

privind, lipsit de griji, departe-n zare.

Nu mai e mult, iar timpul mă îndeamnă

să vreau să se întâmple ca în vis,

tot ce, în zi, consider interzis,

cu tot ce îmi aduce ori înseamnă.

Te chem să mă ajuți, să fac traseul

spre locuri ce-am visat și am dorit

când tot priveam, tăcut, spre șemineul

ce corpurile noastre-a încălzit,

iar gându-mi se-ntrecea cu alizeul…

Iubito, iartă-mă, am adormit!

Din vol. "Oare"