Pescarul de la Balta Verde,
Încins de-o sticlă de rachiu,
Văzu pe mal o coțofană
Pe care-i greu să v-o descriu,
Căci starea lui trecu prin ceață
În mintea mea de păcătos
Și-o transformă în Zâna Bălții,
C-un zâmbet cald și drăgăstos.
-Pescar pierdut în tihna vieții,
Ce ți-ai dori mai mult acum,
Când straiele îmi sunt din frunze
Și se împrăștie pe drum?
Cum s-a răspuns, nu sunt prea sigur:
Pescarul, eu? Chiar nu mai știu,
Căci vorbele, pe malul bălții,
Au fost: “O
sticlă de rachiu!”
3 oct. 2026
