În adânc

Mă-nchid în adâncuri de suflet și vis,
În lumea în care doar eu am acces,
O lume lipsită de-orice compromis,
În care îmi place și-o caut ades.

Adâncu-mi e leagăn luminii ce-o port,
E poarta prin care spre visuri alerg,
Îmi este putere, credință, suport,
Și locul în care mi-e bine când merg.

Când totul în jur îmi devine abis,
Mă-nchid în adâncuri de suflet și vis.

Din vol. "Eterna căutare"

Hoția privirii

Ce crezi tu, fătucă hoață de privire,
C-ai să scapi cu una, două sau cu trei
Pofte de-alintare, pofte de iubire?
Ce-ai avut, hoțoaico, ochii să îmi iei?

Mi-ai umblat prin gânduri, te-ai lăsat visată,
Te-am simțit în pâine, iz de cozonaci,
Până și la groapă tu-mi erai lopată
Sau erai batista dată la săraci.

M-aruncase moartea spre înalt de ceruri ...
Nici măcar acolo nu ai dispărut,
Te-ai făcut cărarea celor două feluri
De-a trăi ferice sau de-a fi pierdut.

Pierde-mă, pierdea-m-ai să mă pierzi cu tine
Sau mă du acolo unde fericesc
Cei săraci cu duhul, doritori de bine
Într-o altă lume. Mor ca să trăiesc!

Ce credeai fătucă, hoață de privire,
Că îmi scapi de-a pururi, că nu te-am văzut
Încleștându-ți ochii, plină de iubire
În privirea-mi caldă când te-am cunoscut?
 
Din vol. “Călător prin gânduri”

Golul aromelor galbene

Prin gândurile ei, e-acum dezastru,
Înfrigurare, zbucium și acel
Pe care îl privise ca pe-un astru
Strălucitor, pe cerul ei, doar el.

Știa că nicio altă strălucire
Nu-i poate sta alături. N-ar putea,
Din ce i-a fost real sau amăgire,
Să se compare cu lumina sa.

Aveau același cer și o iubire
Ce-i ocrotea în clipele de dor
Cu gânduri care-acum sunt amintire
Ce doare-n mersul ei șerpuitor,

Căci se târăște-n ultimele-i clipe
Deasupra de cenuși de clipe noi
Ce vor, pe vechiul cer, să înfiripe
Redeveniri din stele de noroi.

Din flori culese-n noua primăvară,
Răzbește-un iz de galben prea intens
Și afectat de vina dintr-o vară
Ce i-a creat un gol. Un gol imens.

Din vol. “Eterna căutare”

Îndepărtare

Mi-ar fi plăcut să îți declar: “Și azi”,
dar nu mai pot, mi-s buzele-mpietrite
și alte vorbe-mi par mai potrivite
când tu, din cerul meu, treptat, decazi.

Și parcă nu mai e același cer
și parcă-s alte aripi, diferite,
cu penele murdare, prăfuite,
ce nu m-atrag în zboruri să mai sper.

Îți mai privesc în trecere, grăbit,
c-un ochi mirat, nicicum acuzator,
un zbor ce îmi părea neprihănit.

Pluteai pe aripi albe-n zbor ușor ...
E altfel azi: mai trist, mai chinuit,
iar eu mă-ndepărtez de umbra lor.

Din vol. "Călător prin gânduri"

Spune “Nu!”

Trecut-au pe-aici luptătorii
pe cai și strigând: “Alelei!”,
cu steagul simbol al terorii
și-n piepturi cu inimi de lei.

Venit-au în codru haiducii
cu plete sub cușme de miei,
lăsând pe bogați ca năucii
și fără vreo haină pe ei.

Venit-au și furi c-o secure,
luat-au câțiva dintre noi,
dar ce-nseamnă, dintr-o pădure,
o cioată, un trunchi, poate doi?

Plecat-au, cu toții, în hume,
iar noi, cei cu ramuri în vânt,
mai facem, cât suntem pe lume,
pe munții din țară, veșmânt.

Dar lumea se schimbă și teama
a pus stăpânire pe noi,
căci țara, de-o vreme, e mama
mișeilor, noii ciocoi.

Se taie pădurile, toate,
prin codri e-un altfel război,
cu cete de lifte spurcate
luptând, între ei, pentru noi.

Opriți-i cât, încă, se poate,
oprește-le furtul chiar tu,
primește-i cu sare, dar, frate,
aruncă-le-o-n ochi. Spune: “Nu!”
 
Din vol. "Călător prin gânduri"

Vântul florii de april

Strălucesc pe ramuri florile de-april,
legănate-alene, parcă-ntr-un descânt
ori o-mbrățișare dintr-un vodevil
fără niciun sunet, fără un cuvânt,
doar c-o mângâiere și-un sărut de vânt.

Văd în jur petale cu priviri spre cer
care sorb lumină. Soarele, timid,
are măreția unui lăncier
gata să trimită raze ce deschid
miezul de lumină, veșnicul fluid.

Doar pe-un ram, o floare din acest tumult
își înalță ruga, în parfum dulceag,
înspre tot ce poate să îi dea mai mult
din sărutul tandru-al vântului pribeag
care își urmează căile de mag.

Tristele-i petale, termină-n suspin
tot ce-aveau dorință și acum se stinge,
cu speranța vagă-n ceruri sau destin,
iar din ele roua-n iarbă se prelinge
când un vânt prin ramuri cu petale ninge.

Din vol. "Eterna căutare"