E
doar o cafea în grădină,
la
casa cu tine stăpână
în
triluri de păsări ce-ngână
acorduri
din sursă divină.
E
doar o cafea, pe-o terasă
privită
din zare de-un munte
ce-și
varsă, din tâmple cărunte,
izvoare
de apă aleasă.
Silfide,
pe flori risipite,
se-ntrec
să-și arate uimirea
văzându-ți,
în ochi strălucirea.
Cuvinte
se-ascund, negrăite,
când
clipele trec, fericite,
cu
noi, o cafea, și iubirea.
Din vol. "Chipul iubirii"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu