Pe strada amintirilor cu tine,
Pășesc ades și simt că-mi ești un vis
Ce intră-n cerul meu și îmi devine
Cărare când mi-e drumul indecis.
Iar pașii mei, cu grijă, urcă, urcă,
Se-ndreaptă spre clădiri de gânduri noi
Ce par că orizontul îl încurcă,
Dar nu pot face drumul înapoi.
Cărarea se transformă și-mi apare
Alături, ca o strângere de braț
A unei vieți ce vrea cu-nfrigurare
Să-mi fie împlinirea de nesaț
Și dor să-mi fie, vis și alinare,
Când timpul meu începe-a se-nclina
Pe strada fără de asemănare,
Cu amintiri ce nu se pot uita.
15 dec. 2024
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu