Pânze albe

Aș vrea ca, din lumea nebună

- din care fac parte și eu -

să fug doar o dată pe lună

căci zilnic nu pot - e prea greu! -

 

Zic unii de „pânzele albe”…

Nu-s pânze, iar eu le-am găsit:

sunt raze cernute în salbe

din Soarele ce-a răsărit.

 

Sunt altfel în locul de taină

ascuns într-un vechi defileu

ce n-are legende sau faimă,

dar are, în mine, un zeu.

 

Din vol. “Călător prin gânduri”