Trepte

Coboară pe trepte din anii ce-au fost,

Cu pași măsurați în cuvântul șoptit

De vechi amintiri ce-și mai au adăpost

În brațele clipelor când ne-am iubit!

 

Oprește-te-o clipă și-ncearcă a sta

Pe-o treaptă de dor înecată-n suspin,

Ascult-o-n tăcere și-așteaptă să-ți dea,

Prin șoapte de vreme, cuvântul “senin”!

 

Căci are seninul și-l ține închis

În clipe, în zile și ani de demult,

Când totul părea că trăiește-ntr-un vis

Născut în iluzii din zori de adult.

 

Îl simți? Îl trăiești? Mergi pe-o treaptă-napoi

Și-ncearcă, acolo, să prinzi un ecou

Din tot ce a fost, ce-am trăit amândoi

În anul din treapta parcursă din nou!

 

Mai urcă, mai urcă! … La treapta de-acum,

Oprește-te, simte-o! Cuvântul șoptit

E-o parte din viața ce-ți pare altcum

Decât cea din treptele când ne-am iubit.

 

Din vol. "Eterna căutare"