Spune-mi, rege-al zilei plină de lumină,
Sunt, în iarnă, fluturi care ți se-nchină
Și-ntr-un imn de aripi ca de sărbătoare,
Îți trimit mesaje pline de culoare?
Spune-mi tu, zeița nopților prea lungi,
În asprimea iernii, poți să mai ajungi,
Pentru cei ce-s robii multelor dorinți,
Să mai fii crăiasa nopților fierbinți?
Spune-mi, cer albastru dintr-o zi senină,
Cine, printre geruri, ar putea să vină
Și să-mbrace corbul ce-mi străbate norii
În penajul tainic al privighetorii?
Sunteți voi în stare, Soare, Lună, cer,
Să-mi schimbați, din suflet, zilele de ger
Cu căldura care mă-ncânta cândva?
Spuneți și voi crede spusa voastră! Da?
Din vol. "Eterna căutare"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu