Apari,
uneori, într-un vis,
îmi
bântui prin suflet întruna
căci
e, pentru tine, deschis,
și
n-are opreliști, niciuna.
Mă-nvălui
cu șoapte de dor,
în
visul ce-așterne dorință,
iar
tu, însetată de-amor,
în
tine-mi oferi locuință.
Mă
strângi, clocotindă,-n tumult,
amestec
de vis și beție,
când
totul devine ocult,
și-n
suflet începe s-adie.
Cu
degete-aprinse îmi scrii,
în
linii prelungi, o cântare,
pe
care dorința de-a fi
dansează
și apoi dispare.
Din vol. "Chipul iubirii"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu