Singur printre piscuri

Pasărea de pradă trece printre cețuri

Cu un strigăt aspru care, prin văzduh,

Caută s-atragă zborul altui duh

Răspunzând chemării și-n priviri cu ghețuri.

 

Singur printre piscuri, rege peste ceruri,

Își dorește ochii care s-au pierdut

Cu aceea care, în necunoscut,

S-a-ndreptat lăsându-i sufletul în geruri.

 

A rămas, așteaptă. Duh lipsit de nume,

Care-și plânge chinul. Toamna ce-a venit

Mai mărește timpu-n care a jelit,

Reușind pustiul vieții să-și asume.

 

Zborul lui străbate-o veche amintire:

Grindina sub care ea s-a prăbușit,

Cel ce a luat-o-n brațe și, grăbit,

A plecat din munte, fără vreo oprire.

 

Îi știa ținuta, armele temute,

Firea iubitoare, gata de-ajutor

Și … să fie visul? Aripa din dor

Și priviri ce poartă ghețuri cunoscute?

 

Din vol. “Cântecul visurilor”