Joc târziu

Am înțeles, de-o vreme, că greșesc

atunci când caut să-mi exprim părerea

asupra unora ce "nu trăiesc",

dar le provoacă altora durerea.

 

Ar trebui să-ncerc să-i înțeleg

să aflu cât au suferit în viață,

să îi ascult, iar apoi să dezleg

tot ce în suflet au acum de gheață.

 

Aș vrea s-alung din ei tot ce-i urât,

să-i fac să uite orice răzbunare,

să ierte din trecut cum pot și cât

și, poate, să-și găsească alinare.

 

Îmi pare rău de ei când într-un joc

vor după punct să-ncerce un alt capăt,

în care n-au vreo șansă de noroc

și uită că-i târziu și sunt la scapăt.

 

Din vol. “Călător prin gânduri”