Aş vrea să ştiu pe care parte suntîn visul cu o apă ce desparte
tărâmurile vii de cele moarte
şi drumuri în destinul ce-mi înfrunt.
Nu pot s-aleg şi simt că singur, eu
sunt de o parte, dar şi de cealaltă,
în clipa-n care mâna ce mă saltă
e cea pe care-o-ntind când mi-e mai greu.
Iar timpul pare-n vis un infinit
în care nici nu mor, nici nu trăiesc,
ci doar aştept lumina s-o zăresc.
În viaţa-n care multe-am împlinit,
e doar un vis prin care mai păşesc
cu mâna-ntinsă parcă a cerşit.
Din vol. “Eterna căutare”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu