Susur de vis

Eu nu știu, de tine, ce faci ori de ești

O floare crescută în iarnă pe geam,

Sau flacăra blândă pe care-o aveam

Ascunsă prin visuri și-n gânduri lumești.

 

Nici iarna de ninge prin sufletul tău

Ori flacăra-ceea de-i vie și-acum

În altă privire, în altfel parfum,

C-o altă poveste în licărul său. 

 

Îmi vii, uneori, într-un vis de alint,

Cu pași ca un susur de șoapte de dor

Ce-mi picură-n sânge al vieții izvor

Spre noi începuturi … dar visele mint

 

Și nu știu, de tine, ce faci ori de-mi ești

Aceeași din timpul cu lungul sărut,       

Icoana din visul pierdut în trecut,

Ori tristul final de prin foste povești.

 

Din vol. “Cântecul visurilor”