Scurtcircuit

Și uite, plouă, plouă în sfârșit!

De-atâtea zile calde, sictirit,

Mă bucur și mă duc, grăbit, grăbit,

La o țigară, bine-adăpostit

De ploaia care-n ropot s-a pornit.

Fumez, fumez acolo, chinuit,

Căci Ziua Râsului s-a isprăvit

Și eu … nimic! Nimic nu mi-a trăznit,

Prin neuroni nimic n-a bubuit,

Deși i-am odihnit, i-am ocrotit,

Ba chiar le-am dat un liber de dormit

Și-apoi m-am tot rugat, m-am milogit:

“Hai, bă, vreau doar un mic scurtcircuit,

Că sunteți doi, iar eu-s puțin croit

Să scriu ceva mai vesel! ”. N-au crâcnit,

Așa c-am scris de ploaie. În sfârșit!

 

Din vol. “Dor de lele”