Calendar

M-ai modelat, iubito, cum ai vrut,

iar capul meu e-acum un calendar

cu începutul … când te-am cunoscut,

și-un conținut de care n-am habar.

 

Măcar mi l-ai lăsat tot în 3D

și-ți sunt, de-a pururi, recunoscător,

că încă-l am și simt că încă e

de neuroni (apatici) transportor.

 

Iubito, plastilina e un moft

pe lângă capul meu la mila ta,

căci mie-mi funcționează ca un soft

ce se comportă-așa cum tu ai vrea.

 

Un singur lucru, totuși, te-aș ruga:

atunci când mă vrăjești, nu-l mai roti

doar într-un sens căci, vezi tu, s-ar putea

să amețesc și … nu ți-ar conveni

 

Să par, alăturea-ți, abțiguit,

sau să mă clatin, să vorbesc mai ... rar,

așa cum niciodată n-ai dorit

și-n “calendarul” meu e foarte clar.

 

Din vol. “Hai, pa!”