Cântecul clipelor

Tu ai puterea, timpul ce se-așterne

În marea lui de taince-așteptări,

Să-l cerni și-n mângâieri de mâini materne

Să duci la piept doar clipele chemări,

 

Acelea care-n timpul împreună

S-au scurs din lumea noastră-n lumea lor

Și ar putea prin amintiri s-apună

Ca un amurg de timp necruțător.

 

Chemarea lor, acolo-n piept la tine,

S-ar transforma în zborul unui cânt

Al timpului ce reunea destine

În catedrala unui legământ

 

Și tresări-vor inimile noastre,

Acolo-n pieptul tău și vor dansa,

Uitând tristețea nopților albastre

În care fiecare suferea.            

 

Din vol. “Cântecul visurilor”