Îmi
place, și m-atrage, și aș vrea
din
gânduri să-mi dispară și să-mi fie
uitată
ca un vers de poezie
ce
ritmul reușește a-l strica.
Nu
vreau nici s-o alint, nici s-o sărut,
iar
gândul la aroma-i cunoscută,
aș
vrea s-o ia pe-o cale neștiută,
ca
eu să-i uit și gustul cel plăcut.
Acum,
cred că am febră, simt un cald,
un
dor ce mă frământă la stomac
și
trebuie s-admit că o cam plac,
dar
eu sunt hotărât, n-am cum s-o scald:
o
iau -mai delicat ca un herald-
și
gust … un strop din sticla de cognac.
Din vol. "Parfum ... vesel"

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu