Sunt
ani de când gândul hoinar
mă
poartă prin locuri ascunse,
de
ochi omenești nepătrunse,
în
care decoru-i bizar.
Prin
junglă, canoea-mi strecor
urmând
o potecă știută
ce
trece prin lumea tăcută
spre
apa ce curge ușor.
Nu-i
marele fluviu, e-un braț
plecat
într-un joc de meandre
să
prindă în el copilandre
ce-aleargă
spre el cu nesaț.
Sunt
ape din ploaia de ieri,
cerută-n
pădurea-nsetată
de
frunzele ce își arată
sclipiri,
în ușoare-adieri.
Canoea,
în dulce-abandon,
alunecă
lin, în tăcere,
iar
totul în jur e plăcere,
căci
gândul meu e-n Amazon.
Visam,
îmi doream și speram,
dar
locul meu tainic din vise
nu-mi
este în lucruri permise,
așa
cum credeam și voiam.
Din vol. “Călător prin gânduri”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu