Râd și eu

Mai găsesc prin viață bucurie

Și mai râd la câte-un fix de ceas

Când mai cântă-un cuc și nu-i pendulă,

Nu-s nici clopote-n credința-mi nulă,

Niciun “Te iubesc!” de bun rămas.

 

Și mai râd spre nori ce stau să plouă,

Mai zâmbesc spre ifosele lor

Căci, nehotărâți, se bulucesc,

Bubuie și-abia își stăpânesc

Vorbe ce-ar trăsni îngrozitor.

 

Mai găsesc ceva “de râs” prin viață:

“Adevăruri” ce se-nghit cu greu,

Înălțări - pe trupul țării, gâlci -

Ori deșertăciuni ce strigă “Bâlci!”

Și mai râd de râsul lumii, eu.

 

Din vol. “Călător prin gânduri”