În
ținutul din vis, el îmi vine mereu
Ca
un gând, ca un vânt, ca un rege-alungat
Din
regatul în care lumina, cu greu,
Se
mai poate zări în văzduh asaltat,
Atacat
cu săgeți înmuiate-n venin
De-un
coșmar nesătul, din tenebre desprins,
Ca
să-i fie finalul nescris în destin
Celui
ce-n visul meu a rămas neînvins.
Îmi
e rege și zeu, e-n tărâmul acel
Cavaler
ne-nfricat, luptătorul suprem,
Îmi
e cerul senin și, alături de el,
Sunt
pe visuri stăpân, pe-ntuneric – blestem.
Când
lipsea, îl chemam și venea pe un val
De
scântei, de șoptiri, de cântare de vânt,
Îmi
venea ca fior izvorât din caval,
Ca
o lacrimă-n vis tulburat de cuvânt.
Apărea
sub un cer îmbătat de apus
Și
trecea în galop pe un țărm necuprins
Nici
de ochi muritori, nici de-aceia ce nu-s
Niciodată
văzuți, niciodată de-atins.
Eul
meu, lui îi e ca un țărm elizeu
Și
apare ades. El e îngerul meu.
29 iun. 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu