Ape limpezi

Sărutul tău e-atingerea divină
Ce mângâie o floare de cais
Cu lacrima din roua cristalină
În care se reflectă lumi de vis.

 

E-aroma ce se simte-n adiere
Când vântul se alintă printre flori
În serile în care-i o plăcere
Tăcerea-n triluri de privighetori.

 

Sărutul tău, în dulcea-mbrățișare,
E cântec, e-ncântare, e fior,
E visul dintr-un vis, e renunțare
La tot ce, dintr-odat’, e-amăgitor.

 

Te înfășor în brațe și, ușor,
Mă pierd în ape limpezi, de izvor.

 

Din vol. “Eterna căutare”