Vânt rătăcit

Te-ai rătăcit în jocul tău de noapte

prin visurile-atâtor muritori,

vremelnice fantome ce-s actori

pe-o scenă-n care sunetele-s șoapte,

 

mișcările sunt versuri desuete,

iar hainele lipsite de culori

se pierd, în zdrențe, printre spectatori

ce zboară agățați de amulete

 

purtate-n loc de gândul cel din urmă

ce i-ar putea aduce pe pământ,

pe-al fericirii dulce jurământ,

 

pe un altar de dragoste și cânt

în care tu, rătăcitorul vânt,

te regăsești în visul ce se curmă.

 

Din vol. "Oare"