Ajunge!

Răsar lumini din lumi de întuneric

Și-ncearcă Universul a-l străpunge

Cu săgetări ce dau aspect feeric

Tabloului de luptă, luciferic,

Din care-ncearcă răul să alunge.

 

Lumina lor, a stelelor mărețe,

Împrăștie în haos și abisuri

Înghețuri ce nu vor să se dezghețe,

Genuni de întuneric și tristețe,

În locul lor, să nască paradisuri.

 

Sunt lupte grele, stele cad răpuse,

Prin întuneric, ard în foc oștiri,

Din tot ce Universul îl umpluse,

Se scurg cenuși, planete descompuse,

Și prafuri ce-și doriseră măriri.

 

Nu sunt învingători, ci doar învinși

În lupte-nverșunate și-ndelunge:

E-un echilibru-n care cei aprinși,

De-l vor schimba, vor fi de-a pururi stinși

De-o voce care va tuna: “Ajunge!”.

 

Din vol. “Călător prin gânduri”