Flutur și înger

Avea o strălucire de safir

Și o plutire fină pentru care

Își colora petalele-n delir,

În vara ce-a trecut, oricare floare.

 

Îi așteptau atingerea divină

“O clipă doar, o clipă de-ar veni!”

Și îl doreau, îl așteptau să vină,

Nerăbdătoare,-n fiecare zi.

 

Le-a mângâiat cu aripile, blând,

Privindu-le cu ochi fierbinți, de jar,

Ce le ardeau și le făceau, pe rând,

Să îi ofere cupa cu nectar.

 

Plutea frumos, pe aripi de zefir,

În vara care tocmai s-a sfârșit,

Iar cerul, din albastru coviltir,

De-un cenușiu spre negru-a devenit ...

 

E-un înger în grădină, o statuie

Cu mâinile întinse peste veci ...

Un flutur, de-o culoare pal-verzuie,

Se odihnește-n palmele-i prea reci.

 

Din vol. “Călător prin gânduri”