Darul de V’day

Mă tot gândesc: se-apropie V’day,

Cadou, ce să-i mai cumpăr, Dumneaei?

Că-i mofturoasă, mofturoasă tare

Și nu știu ce să-i iau – problemă mare! –

 

Să-i dau cercei? Păi, de-ăștia i-am tot dat

Și, sunt convins, demult s-a săturat.

O floare? Are, de la pacienți,

Că-s unii, după mine, prea atenți.

 

Păi, ce să fie? Dacă-i dau mănuși,

Îmi zice, ca alt’dată: “Mi-o făcuși!”

O ia de apropo că, zice ea,

Cu mine știe cum a se purta.

 

Și-atunci, ce-i dau? S-o duc la un spectacol?

S-ar închina și-ar zice că-i miracol,

Că n-am mai fost de când un bard local

Mi-a-mbogățit bagajul cultural.

 

A, știu! – am la parter o librărie,

Îi iau ceva să-mi folosească mie,

Căci fără dar nu cred că se mai poate:

Îi dau, ca dar, o carte … de bucate.

 

Din vol. “Dor de lele”