Întoarcerea acasă

În sunetul roților vechiului tren

ce lasă în urmă al dalelor chin,

privești, visătoare, spre cerul senin,

iar drumul îți pare desprins din Eden.

 

Departe, prin nori, amintiri de demult

apar și se pierd, dar se deapănă-n șir,

aduse din timpul în care, ca bir,

mai lasă din cele păstrate prea mult.

 

Schițezi câte-un zâmbet la cele ce-au fost

trăite frumos într-o vreme când tu

credeai că iubirea nu-și are un rost.

 

Atunci, ai plecat într-o lume ce nu

știai că e dură cu tine și cu

cel care-a ales al rămânerii cost.

 

Din vol. "Călător prin gânduri"