Aripi de azur

Priveai prin fereastră,

dar nu îmi vedeai

nici gânduri plutind și nici vise,

nici ușile-n suflet deschise

de brațe chemându-te-n Rai.

 

Privirile tale

scrutau depărtări

părând că ar vrea să se-ascundă

în lumi ce nu pot să pătrundă,

dar simt de acolo chemări.

 

Eram peste tot,

și departe, și-n jur,

în aerul ce te-nconjoară,

iar șoaptele ce te-nfioară

porneau din sclipiri de azur.

 

C-o aripă blândă,

privirea ți-am stins

și-atunci, cu adâncul din mine,

dorința venind să-ți aline,

cealaltă, ușor, te-a cuprins.

Din vol. "Aripi de azur"