Firul nevăzut

Mă leagă de tine un fir nevăzut

cu care mă tragi înspre tine, la cer,

şi încă nu ştiu ce să fac: vin sau sper

că pot să păşesc pe un alt început.

 

Mi-e teamă că tu, de acolo, de sus,

nu ştii că ţi-am fost şi pesemne-ai uitat

o viaţă din care te-ai rupt şi-ai plecat

pe drumul spre astre, devreme răpus.

 

Iar firul acela mă ţine acum

legată, în suflet, de frig şi zăpezi,

căci nu ştiu, de-acolo, tu poţi să veghezi,

sau nu mă mai ştii şi sunt singură-n drum?

 

Nu ştiu ce să fac. Dă-mi, te rog, doar un semn,

să pot să aleg: să îţi vin, ori să plec

pe drumul speranţei, să pot să-mi înec

amarul şi teama de noul îndemn.

 

Din vol. “Eterna căutare”