Călător în timp

Sunt călător în timp și mă distrez

bătând, ușor, la porți necunoscute

și, dacă îmi convine, avansez

cuvinte dulci, cu vrute și nevrute.

 

Căci vrute am mereu la îndemână

iar cele mai nevrute le tot scap

când mai primesc o palmă peste mână

și mi se spune că-s căzut în cap.

 

Dar nu mă las, și bat la alte porți

ba chiar în stânci din fața unor grote,

căci dacă știi în timp să te transporți,

găsești prin toate erele cocote.

 

De-ar fi să povestesc din aventuri

sau întâmplări trăite-n evul mediu,

ați crede că sunt zorii imaturi

ai zilelor de azi, ce n-au remediu.

 

Dar, ce știți voi!? Vă spun că vă-nșelați!

V-o spun ținând în mână o cheiță

cu care cavaleri la drum plecați

își încuiau centura la domniță.

 

De nu mă credeți, voi jura, din nou,

cu mâna-n buzunar, pe vreo năframă

pe care am primit-o ca erou

al unei nopți … în brațe la o damă.

 

Sunt călător în timp și, plictisit,

vă jur pe picul sfânt ce zace-n mine,

că de o vreme m-am îndrăgostit

și plec în viitor. Ceau, pa! Cu bine!

 

Din vol. “Parfum ... vesel”