Tu,
gândurile mele, cum le simţi?
Le
mai auzi, le chemi, le-arăţi că-ţi pasă
când
vin mereu, ca într-o ploaie deasă,
cu
stropi atât de reci şi de fierbinţi?
Chiar,
ce mai faci? Trimite-mi doar un gând,
orice,
legat de mine, ai în minte!
Îl
voi privi atent, cu luare-aminte,
şi
îl voi mângâia, din când în când.
Îţi
mai aduci aminte cum eram
acum
un timp, acum o veşnicie?
Nu
pot să cred! Aşa a fost să fie?
A
dispărut tot ceea ce aveam?
Cabana
noastră, locul nostru sfânt,
ne-aşteaptă,
răbdătoare, pe-amândoi,
cu
vatra-i rece, cu pereţii goi,
cu
amintiri nerisipite-n vânt.
De
n-auzi gândul meu, ’l-auzi pe-al ei?
Ne
vrea acolo, vrea să ne iubim,
la
foc aprins din nou, să împletim
cuvinte,
suflete şi trupuri. Vrei?
Din vol. "Chipul iubirii"

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu