Sonetul dintre stampe

Din stampa chinezească îmi grăiește

Un pin ce vrea o viață să rezume,

În scrâșnetul mai vechilor cutume

Din seva-n care, încă, scormonește.

 

Cuvântul său încearcă să îndrume

Puterea unui vânt ce-l depășește

Pe linii moarte, unde el plătește

Cu ramuri ce se-nclină peste hume.

 

E trist, căci prea puțini îi mai ascultă

Vorbirea șuierată printre ace

Spre spectatorii care nu exultă.

 

E-o falsitate care îmi displace!

Mă distanțez de vorbăria-i multă …

Cocorul de pe-o altă stampă tace.

 

Din vol. “Cântecul visurilor”