Țărmul pașilor pierduți

Pe țărmul pașilor pierduți,

Treceam întâia oară

Îmbrățișați, neabătuți

De vremea de afară.

 

Era atât de cald, iar noi

Ne luminasem chipul,

Căci lumea-ntreagă dinapoi,

Era, pe țărm, nisipul.

 

Ne îndreptam spre un apus

Cu simpla adiere

A vorbelor ce ni le-am spus

În clipe de plăcere.

 

Și ne-am jurat pe țărmu-acel

Iubirea să ne fie

Ca diamantul din inel

Și înc-o veșnicie.

 

Din vol. “Eterna căutare”