Valul din apus

În mare, calea spre apus

E-ncinsă de privirea mea,

De corpul tău, de-un gând adus

De-un val ce-n mângâieri ar sta.

 

E-un dans al mării, ca și când

Ar fi pătruns în lumea ei

Cântări de îngeri, aducând

Aroma florilor de tei.

 

Dansăm și noi, cuprinși de-un val

Al tău, al sufletului meu,

Și de un roșu infernal,

Ce-apropie de Dumnezeu.

 

Iar calea mării spre apus

Ne strălucește în priviri

Ce au și n-au nimic de spus

În valurile de iubiri.

 

Din vol. “Cântecul visurilor”