Calea cavalerului

Am fost, preasfinte, într-o cruciadă

în țări păgâne – cum le ziceți voi –

și multe trupuri am făcut să cadă

în anii tineri, dați pe un război.

 

V-am ascultat dorințele “creștine”

și vorbele cu care ne-ați mințit,

dar știu acum și nu mă pot abține

să nu vă spun, de răni acoperit,

 

că voi ați fost șacalii, profitorii,

voi, ce aveți un singur ideal:

puterea! – iar cuvintele notorii

sunt doar un fals discurs teologal.

 

Ce spuneți, voi nu credeți, dar prostimea

v-ascultă, boi “cucernici” fără duh!

căci le e greu să vadă-n în voi micimea

când le-arătați nimicul din văzduh.

 

Acei “păgâni” aveau, și ei, un suflet,

erau ca noi, aveau un dumnezeu,

dar, ce știți voi ce-nseamnă un răsuflet,

de nu e de creștin sau de evreu.

 

Am fost, preasfinte, într-o cruciadă

căci voi m-ați îndreptat spre un păcat

pe care vi-l dau vouă ca dovadă

că tot ce-ați vrut să fac, am blestemat.

 

Eu mi-am ales o cale de lumină

și port în suflet al iubirii crez.

Ce spuneți voi, e strâmb și nu alină

durerile din lume. Eu cutez.

 

Din vol. "Călător prin gânduri"