Colivia temerilor

Nu poți să-nchizi un gând în colivie

De griji ori temeri care te apasă;

Ea, pentru el, nu poate fi o casă,

Doar închisoare poate să îi fie.

 

Cât ar fi colivia de aleasă,

Un vânt, în ea, nu ar putea să ție

Când el nu vrea zăbrelele să știe

Că-s gelozii ce-l țin ca într-o plasă.

 

Nici fluturii albaștri n-ai a ține

Închiși în colivii, cu îngrijire,

Căci ei vor libertății să se-nchine.

 

În colivii, apare-o otrăvire

De gând ori vânt, de flutur ori de mine,

Când nu vreau altceva decât iubire.

 

Din vol. “Cântecul visurilor”