Sonet de octombrie

A fost un octombrie-odată

Și-o noapte cu șoapte din cer:

“Sunt steaua de tine-așteptată!”

Treceai, murmurând, prin eter.

 

A fost un octombrie-n care,

Din vis îndelung plăsmuit,

Mi-ai fost, pe Pământ, întrupare,

Și vers, și motiv de iubit.

 

Dar, vezi, și octombrie trece,

Cu zile mai calde, mai reci,

Iar toamna … și ea o să plece,

Ca tine, ca stelele-n veci.

 

Și, iarăși, o zi mai trecu …

Ce faci, în octombrie, tu?

 

Din vol. “Cântecul visurilor”