Aliaj

 

O altă zi se-anunță în vechiul colț de lume

Ce-apare de sub cețuri în liniștea din zori,

Iar scurtele momente îmi par alese-anume

Să facă-n dimineață risipă de culori.

 

E doar o mică fermă, c-o margine aproape,

În miljocul câmpiei, de-un mândru pârâiaș

Ce-și poartă într-un susur alunecări de ape

Alături de o casă, al dragostei sălaș.

 

E mică, e modestă, dar are-n ea căldura

Pe care au adus-o, în suflete, cei doi,

Deprinși cu viața aspră, cu munca și natura,

Neînfricați pe drumul ales de amândoi.

 

E-un început, e bine, e visul lor în care

Au vrut ca, împreună, cu muncă și curaj,

Să se impună vieții în greaua încercare

De-a fi, ca la metale, un tot, un aliaj.

 

Din vol. "Chipul iubirii"