Păsări rătăcite

Era, în aer, o chemare nouă,

Iar sângele-a răspuns, a fremătat,

Și zborul lor, pornit neașteptat,

Le-a înălțat spre ceruri pe-amândouă.

 

Zburau alături peste-o lume care

Abia se mai zărea de peste nori,

Se mai strigau discret când, uneori,

Nu se vedeau pe-a cerului cărare.

 

 A fost ca într-un vis, când o furtună

I-a abătut din liniștitul zbor,

I-a despărțit și-a vrut să îi răpună.

 

În drumul devenit rătăcitor,

Sub soare sau sub razele de lună,

S-au îndreptat, stingher, spre cuibul lor.

 Din vol. "Oare"