Gânduri șoptite

 

Căutam să-ți prind privirea într-o plasă de albastru,

Să-i simt zbaterea în brațe de alinturi ce scânteie

Într-o odă-a bucuriei care,-asemeni unui astru,

Îmi pulsează-n piept și cântă pentru-o singură femeie.

 

Încercam să-mi pun opreliști la îndemnurile care

Îmi cereau să-ți prind o mână, s-o sărut, s-o țin închisă

În căușul mâinii mele, în dorita ei strânsoare,

Să fac liniile vieții una în cealaltă scrisă.

 

Aș fi vrut, cu tine-n brațe, dincolo de lumea toată,

Să mă pierd ca noaptea-n ziuă, să dispar ca ziua-n noapte,

Să-ți fiu Soare ce răsare, să-mi fii Luna ce se-arată

Îmbătată de lumină și lumina mea în fapte.

 

Aș fi vrut, dar cum poți, oare, să ajungi ca, de prin visuri,

Să culegi și să-ți rămână florile de-acolo-n viață?

Sunt doar gânduri care-ncearcă să pătrundă-n paradisuri

Și se pierd în umbra nopții. Tu-mi zâmbești. E dimineață.

 

Din vol. “Eterna căutare”

.