Muguri de stele

 E-o primăvară nouă și gândul mă îndeamnă

Să îmi îndrept privirea spre zorii ce-mi apar

Ca muguri pentru zile aduse-n calendar

Pe aripi dintr-o vreme confuză, ca de toamnă.

 

Când mugurii aceia se vor crăpa-n lumină,

Îmi voi lăsa privirea să creadă că-i miracol

Întregul zbor de aripi ce fac, pe cer, spectacol

Și tot ce viață nouă încearcă să devină.

 

Voi trece-n înverzire culorile uitate

În pânzele de gânduri ce tremură în gri

Și-n amintiri ce-așteaptă să redevină vii,

Pe ramuri, lângă muguri, să fie-aliniate,

 

Iar dacă, dintre ele, se vor ivi petale

Ce vor primi lumină și lacrimi dinspre cer,

Voi crede-n primăvară și voi putea să sper

Că zilele din muguri sunt providențiale.

 

Abia atunci, din gânduri și dorurile mele,

Îmi voi clădi speranțe și voi începe-un zbor

Spre zări ce mă așteaptă, sub cerul protector,

Cu muguri care, noaptea, se vor preface-n stele.

 

Din vol. “Cântecul visurilor”

https://youtu.be/665YztJJtL4