E vremea florilor de tei,
Cu
păsări, fluturi şi albine,
Când
aerul din jur devine
Înmiresmat,
iar pe alei
Se
joacă nişte prichindei
Frumoşi,
cu glasuri cristaline.
E
vremea florilor de tei,
Cu
păsări, fluturi şi albine.
Pe-o
bancă stau doi bătrânei
Vorbind,
iar vocile blajine
Nu
mai atrag priviri străine,
Dar
tremură ca-n anii-acei…
E
vremea florilor de tei.
Din vol. “Cântecul visurilor”

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu