Sonetul florilor de mai

Știam că florile de mai,

Când strălucesc în lumea lor,

Îți umplu sufletul de dor

Și cer iubirea să le-o dai,

 

Iar ție, floarea mea de mai,

Ți-am dat-o și-n a mea grădină

Mi-ai fost a florilor regină

Și mi-ai adus în suflet rai.

 

Îmi ești mireasma dintr-un vis

Când, dintr-al florilor alai,

Ai vrut iubirea mea s-o ai.

 

Și te-am cules, și mi te-am scris

Pe-al sufletului manuscris,

În veșnicia lunii mai.

 

Din vol. “Eterna căutare”