Comoara

Îmi apăreau imagini, în clipe visătoare,

C-un munte și o grotă în care se afla

Comoara căutată de minți scormonitoare

De când se auzise că înc-ar exista.

 

Trecea ca o legendă a unui rege-nvins,

Dar care apucase în munte s-o ascundă,

Iar cei ce-au căutat-o, în căutări s-au stins,

Nereușind în grota comorii să pătrundă.

 

Când trec prin chei de munte, pe drum cu serpentine,

Încep să îmi închipui: pe munte de-aș urca,

M-ai însoți, iubito, ai vrea ca tu, cu mine,

Prin grotele ascunse, comori a căuta?

 

Mi-ai fi însoțitoare, cum de o viață-mi ești,

Pe pantele abrupte de prin sălbăticii

În care doar jivine ce n-ai vrea să-ntâlnești

Străpung tăcerea nopții cu ochii lor făclii?

 

Azi, visul cu comoara, venit pe neștiute,

Ne duse împreună în grota care fu

Întunecoasă tare, dar eu, pe nevăzute,

Îmi atinsei comoara. Erai , aceea, tu.

 

Din vol. “Aripi de azur”