Drumurile din adânc

În spațíul acela îngust

Aflat în adânc de crevasă,

Credeam că am dreptul și-i just

S-arăt că de viață îmi pasă

 

Și-am tot încercat să aleg

Un drum, să pășesc în lumină,

Să fiu, eu și ea, un întreg

Ce poate divin să devină.

 

Ales-am cărarea de vânt

Și-am fost azvârlit în furtună,

Apoi, frământări de pământ

Au vrut bariere să-mi pună.

 

Poteci de prin sufletul meu,

Alese din gânduri amare,

Mi-au fost la-ndemână mereu

Și toate-mi erau acuzare.

 

Credeam c-am să fiu un întreg

De caut afară lumină,

Dar azi am aflat și-nțeleg:

În mine-i esența divină.

 

Din vol. “Cântecul visurilor”