Insula de vis

Mi-am procurat – o spun cu modestie –

o mică insulă, pierdută-n larg,

văzută-n ziua-n care, pe catarg,

urcasem dup-o strașnică beție.

 

Eram c-un ditamai milionarul

pe iahtul său, iar eu, biet matelot,

pierdusem, într-un joc, mălaiul tot,

și, uite-așa, a început calvarul:

 

C-am vrut să joc pe “Totul sau nimic”,

iar ăia care mi-au luat toți banii

s-au înțeles – ... pe mama lor! – mârlanii,

să mă mai chinuiască înc-un pic,

 

Și ... am pierdut, c-așa a fost să fie:

să fiu, decât eram, și mai sărac,

să n-am nici peste pupăză colac

și să trăiesc, mereu, în datorie.

 

Dar vezi, acolo sus, în chinul meu,

în aerul ce-n cap schimba cărarea,

am fost - cum să vă spun? – doar eu și marea

ba, parcă, și o voce, ca de zeu:

 

-Bă, idiotule, nu îți ajunge

c-atâția ani ai tot muncit degeaba?

Ia potolește-te și ... schimbă treaba!

Nu vezi cum sărăcia te împunge?

 

L-am ascultat și-am devenit alt om,

dar tot cu capu’-n nori, aerian,

că de-aia am ajuns la un șaman:

să mă trateze. Eu, pe el, cu rom.

 

Și ne-am tratat: eu i-am umplut paharul

iar el mi-a pus un praf, pe o hârtie,

de se trăgea pe nas. – Ce-o fi să fie! –

Mi-am alungat, cu nasul, tot amarul.

 

Nuș’ ce mi-a dat: medicament, otravă,

că-ntâi mi-a fost cam rău, apoi mai bine,

dar văd, efectul lui, că se menține

și – în sfârșit! – sunt și eu de ispravă.

 

Și – ce era să uit! – hârtia sa,

sub praful alb, avea ceva înscris:

contractul cum că insula de vis

avea să fie, de acum, a mea.

 

Din vol. "Hai, pa!"