Zeii fără elixir

Când elixirul li s-a terminat,

N-au mai putut să urce în Olimp

Și nici să scape-ntruna de un timp

Ce i-a ajuns și nu i-a bucurat.

 

Zeițele priveau cum zeii lor

Creșteau în burți și nu aveau puteri

Ca mai demult, dar acuzau dureri

Când mai munceau, în rol de muritor.

 

Iar ele… ele tot schimbau oglinzi,

Ori căutau s-ascundă câte-un rid

Ce le părea un element stupid

Atunci când înspre frumusețe tinzi.

 

Se tot schimbau și, într-o bună zi,

S-au adunat ca-n vremuri, într-un sfat

Ascuns, normal, căci nimeni n-a aflat

Ce-au inventat și dacă-n veci va fi.

 

- Ce regi coborâtori din cer!? Minciuni!

Venim cu altele și, permanent,

Vom fi crezuți, cu voci în parlament

Ce vor promite noi și noi minuni.

 

Vom face noi și toți ai noștri bani

Din ce promitem, nu vă-ngrijorați,

Iar între noi ne vom purta ca frați

În dos, că-n față vom părea dușmani

 

Și muritorii nu vor bănui

Că noi, cât va mai fi ceva de ros,

Nu ne vom bate pe același os

Și, fără elixir, tot zei vom fi.

 

27 aug. 2022