Pașii amintirilor

E-același loc. Ce faci, te-ntorci, acum?

Nu, nu-i același! Iarăși mi se pare

c-apusul este răsărit de soare

iar pașii tăi se-aud pe vechiul drum.

 

Am și uitat de ce-ai plecat, dar știu

cum mergi și cum respiri, îți știu privirea,

deși ți-am șters, adesea, amintirea

din sufletul ce-a devenit pustiu.

 

Nu-s pașii tăi și, sigur, îi confund.

Sunt alții, mult mai siguri, hotărâți,

ce visurilor mele corespund.

 

Nu poți fi tu, nu-s pașii coborâți

din lumea-n care nu pot să pătrund.

Încerc, prin amintiri, să te ascund.

 

Din vol. “Călător prin gânduri”