De nu mi-ai fi

 

Nu știu ce-aș fi de nu mi-ai fi

Savoarea zorilor de zi,

Iar luna florilor de tei

Mi te-ar lua în lumea ei,

Lăsându-mă c-un dor aprins,

Cu jarul sufletului stins,

Dorind, pierdut, cu ochii goi,

Secunda timpului de-apoi

Sau transformându-mă și-a fi

Acel ce lupta va porni

Cu tot ce mi te poate da,

Că-i zeu, că-i timp sau altceva.

N-ar mai conta, de-aș deveni

Cel care lumea ar sfârși

De nu mi-ai fi.

 

Din vol. “Cântecul visurilor”