În alb, pe malul mării, fericită,
zâmbind,
cu o privire visătoare,
stârnești
bătăi de aripi și mirare
la
pescărușii care se agită.
Îți
trec prin față amintiri plăcute
purtate
de priviri mângâietoare,
în
zborul ce le poartă peste mare,
spre
zarea cu speranțe renăscute.
O,
da! – îți amintești ieșind din marea
cu
valuri zbuciumate în suspine
un
astru-n dimineța când scrisoarea
aceluia
ce nu credeai că vine
ți-a
alungat tristețea, întristarea,
și
a sădit speranțe-ntre ruine.
Din vol. "Chipul iubirii"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu