Problemă geometrică

Iubito, știu: de mine, ți-e perpendicular,

Iar vocea ta mă-nțeapă în unghi prea ascuțit

Ca să mai cred că-n planul 2D, rectangular,

Mai sunt și eu, căci iată, 3D-ul a venit

 

Și-acum privesc din spațiu un plan îndepărtat

În care-un punct încearcă, din insignifiant,

Să intre în tangenta la cercul îngânfat

Ce-i dintr-o altă sferă și pare-apetisant.

 

E plină ea, tangenta, de puncte fel de fel

Ce vor, cu disperare, să intre-n dumnealui,

Dar le e greu, iubito, căci n-are cercu-acel

Un loc de alte puncte pe suprafața lui.

 

Mi-aș coborî din spațiu, din vârful meu de con,

O înălțime-n care să poți intra și tu,

Să fii o Julietă ce urcă în balcon …

Și chiar de-i viceversa, ar merge, nu zi “Nu!”,

 

Dar nu-ndrăznesc, iubito. Problema-i vârful meu

Ce e cu mult deasupra și poate-ai obosi

Urcând mai sus de planul în care Dumnezeu

Te-a născocit, zicându-ți: “Ești punct pân’ vei muri!”

 

09 iun. 2020